formatia albatros

POVESTEA TRUPEI DE MUZICĂ ALBATROS

Telefon: 0765.500.310

Începuturile trupei de muzică Albatros

formatia albatros

Începutul anilor ’90 a fost o adevărată haiducie în România, în toate domeniile.

Noul sistem încerca să înlocuiască din mers vechiul sistem. Nimeni nu prea ştia ce să facă şi cum. La fel s-a întâmplat şi în muzica românească.

Tinerii doreau altceva, să se depărteze de muzică uşoară şi să adopte noile trenduri, fiind influenţaţi major de muzica occidentală.

Atunci s-a născut o trupă care avea să influenţeze major această zonă muzicală din România: Formația Albatros.

Povestea acestei trupe de muzică te poate incita, poate vei avea ceva de învăţat din experienţa ei.

Până la urmă, Formația Albatros a distrat tinereţea unei generaţii întregi de români.

Oamenii blocau orașele că să asculte trupa Albatros. Poate pare o exprimare forţată, dar noi ne-am simţit ca nişte staruri rock, dar pe genul nostru muzical.

Cristian Lăpădat și Iolanda Cristea, alias Naste din Berceni, niște tineri modești de 17-18 ani, aveau în comun o pasiune care mai târziu s-a transformat într-un succes
răsunător.

Fiind vecini în cartierul Berceni din București, ieșeau afară „la scară“ cum se obișnuia atunci și se distrau cântând împreună cu toată gașca de prieteni, până noaptea târziu.

„Ne-am apucat de muzică din glumă, din joacă“

formatia-albatros-melodii

 

Această pasiune ne-a motivat și am hotărât să formăm o trupă de muzică. I-am propus unui prieten și vecin, Bobiță, care cânta la chitară să vină în trupa noastră.

Acum nu ne trebuia decât o sală de repetiții unde să studiem.

Am găsit rezolvarea la o fabrică comunistă din sectorul 5, unde mai cântam împreună cu vărul meu, Marian, care făcea parte din orchestra uzinei. În acestă formulă nu am rezistat decât o perioadă scurtă de timp.

Prima casetă originală am înregistrat-o cu un casetofon foarte rudimentar. Ne chinuiam foarte mult, aveam cabluri improvizate, o stație Vermona care avea un efect pe arc metalic.

Aveam o clapă Casio (vezi poza de mai sus) pe care descoperisem la vremea aceea un sunet cald de acordeon. Acest sunet a devenit celebru și specific trupei de muzică Albatros.

Caseta a circulat de la un prieten la altul. Toţi ne ziceau: „Dă-mi şi mie caseta s-o trag!“ 

În acea vreme erau casetofoanele Internaţional, care aveau niște luminiţe precum pomul de Crăciun.

La un moment dat am avut un șoc, ne-am trezit că acea casetă a ajuns în casele tuturor.

După scurt timp ne-a contactat un impresar şi ne-a propus să cântăm în spectacole organizate în toată țara.

Nu aveam nicio idee despre ce înseamnă spectacolele sau concertele.

Primul concert al trupei Albatros

Primul concert l-am avut la grădina de vară de la 23 August în anul 1991.

La un moment dat, era atât de multă lume încât au dat drumul la porţi gratis. După ce au început să curgă concertele, nouă ni se părea obositor. Oricâţi bani ne-ai fi dat, noi voiam să mergem acasă.

Acest mod de viață era ceva nou pentru noi și foarte epuizant. Pur și simplu nu mai aveam timp să dormim. Profitam la maxim de celebritate.

"La Târgu Jiu și Ploiești oamenii au blocat oraşul ca să asculte trupa Albatros"

trupa de muzica

La Târgu Jiu și Ploiești oamenii au blocat orașul pentru noi, iar pompierii au intervenit cu furtunul cu apă pentru a calma spiritele.

Trupa de muzică Albatros devenise peste noapte trupa momentului în România. Cântam cu casa închisă la fiecare spectacol. Muzica noastră ajunseseră atât de cerută, încât aveam şi câte două concerte pe zi.

Pe-acasă, în Bucureşti, ajungeam doar de două ori pe lună, în rest, cântam în toată România.

Primul concert de care ne-am temut la propriu a fost la Târgu Jiu, în anul 1992.

Fiindcă cererea publicului era foarte mare, trupa de muzică Albatros a fost blocată în oraş pentru a mai suţine câteva concerte.

Am creat o revoluție. Localnicii au închis toate ieşirile din oraş ca să rămânem să mai cântăm. Au venit pompierii şi au pus furtunul cu apă pe oameni că să-i împrăştie. Am avut patru spectacole şi tot nu i-am dovedit.

Mai erau încă pe atâţia oameni care doreau să ne asculte. Noi susţineam deja două spectacole pe zi.

În faţa Sălii Sporturilor era o mare de oameni care pur şi simplu a năvălit în sală. Au spart geamurile de la intrare. Un geam s-a spart şi i-a tăiat mâna directorului de acolo.

 

„Cântam în comune unde nu exista curent, foloseam generatoarele“

Cristian Lăpădat, Marian Melcescu, Valentin Iacob şi Naste din Berceni au extrem de multe amintiri. Unele s-au pierdut în timp, altele nu se pot spune.

Rămân memorabile concertele din localităţile unde nu exista curent, dar noi tot cântam, ne ajutam de generatoarele de curent.

Am avut concerte în toate localitățile din România, de la cele mai importante orașe până la cele mai mici localități. Toată lumea voia să ne vadă și să ne cunoască.

Ajungeam în comune unde casele nu aveau curent, erau alimentate cu generatoare. Se auzeau motoarele generatoarelor mai tare decât boxele noastre.

Şi noi aveam boxe pe vremea aceea… dar ce boxe.. arătau ca niște cutii de porumbei!

La fiecare spectacol aveam emoţii, nu aveai cum altfel. În culise ne pregăteam în mare grabă  repertoriul, stabileam piesele și intram pe scenă.

Cele mai mari emoţii le-am avut la un concert la Sala Palatului, prin ’92. În sală erau prieteni, familiile noastre şi o senzaţie pe care nu o poţi descrie în cuvinte.

Când începeam să cântăm.. vedeam o mulţime de oameni care cânta o dată cu noi…! Era un sentiment care ne copleșea!

Ne-am speriat de multe ori. Directorii sălilor de spectacole nu ne mai primeau. 

De multe ori se întâmpla ca directorii sălilor de spectacole să nu ne mai primească din cauza numărului mare de spectatori care veneau să ne vadă.

Atunci am început să organizăm spectacole pe stadioane unde veneau mii de oameni dornici să ne asculte.

„Din milioanele de dolari, foarte puţini au ajuns la noi, aproape nimic“

Au fost ani întregi când trupa de muzică Albatros a cântat aproape zilnic. Evident că banii curgeau, numai că s-au dus în alte buzunare. Industria muzicală din România era la început şi fiecare făcea cum îl tăia capul.

Din primele albume care s-au vândut şi piratat în milioane de copii, Albatros nu a primit niciun leu din drepturile de autor. Mai mult, toate drepturile asupra pieselor erau cedate producătorului sau impresarului, fără niciun fel de contract scris. Doar pe cuvânt şi o strângere de mână.

Din impresariere am pierdut mult în ceea ce priveşte drepturile de autor. Pirateria era de 100%.

Când scoteam un album nou ne strângeam, luam două pachete de ţigări bune şi compuneam linia melodică, iar apoi scriam versurile.

Făceam zece piese, ne înregistrau pe un magnetofon mai bun, posibil Akai, după care producătorul ne plătea albumul. (vezi pozele de mai sus)

După acest moment făcea ce voia cu el; nici măcar nu aveam contract scris, era doar o înţelegere verbală: cât vă dau că să înregistraţi cu mine?

Ne tocmeam la fiecare album. Era un haos total. Bine, noi nici nu prea ştiam cum merg lucrurile.

Veneam din comunism, unde totul era al statului. Din acele milioane de dolari care s-au făcut de pe urma noastră, la noi a ajuns foarte puţin, aproape nimic.

Noi am luat bani doar din concerte. Din vânzări de albume, aproape nimic.

De la al treilea album am început să ne vindem mai bine, până atunci totul a fost gratis. În 2001, am semnat în sfărșit un contract pentru un album.

Ne spuneau că ne dau un procent din vânzări, dar tu nu aveai cum să controlezi cât se vinde.

„Nu am fost bogaţi niciodată şi ne cheltuiam banii pe prostii“

formatia albatros poveste

Trupa de muzică Albatros a câștigat mulţi bani din concerte, dar i-a cheltuit la fel de uşor cum îi câştiga. Cristian Lăpădat şi Marian Melcescu îşi amintesc că au pierdut mult din devalorizarea rapidă. „Nu am fost bogaţi niciodată, dar ne permiteam orice!

Pe vremea aceea dacă voiam să ne luăm o maşină, nu era nicio problemă. Stai puţin! Vorbim de o perioadă în care acum aveam 200.000 de lei( echivalentul a două Dacii), iar peste câteva luni cu aceiaşi bani puteam să ne cumpăram doar o bicicletă.

"Ne-am luat ghiuluri cu Mercedes"

Perioada când câştigam mult s-a nimerit cu inflaţia.

I-am dat bani unui vecin să-şi cumpere o Dacie şi când mi i-a înapoiat, după şase sau opt luni, mi-am luat un casetofon. Trebuia să ne mişcăm foarte repede cu banii că să simţim ceva.

Noi plecam câte două săptămâni în concerte și ajungeam acasă de două ori pe lună. În timpul acesta cheltuiam banii, deşi nu prea aveai pe ce.

Nu aveai ce să cumperi, poate nişte haine sau aur, că aşa era moda. Ne-am luat câteva ghiuluri (inele) cu emblema Mercedes, cămăşi din mătase vişinii, gecile acelea cu două feţe, blugi Zico și tricouri Lacoste… Eram foarte „şmecheri” cu ele.

Mai țineți minte sacourile acelea groase și pufoase din material “Caşa”?… era o căldură vara de leşinam, dar nu le dădeam jos de pe noi

Trupa de muzică albatros în turnee

Când începeam un nou turneu, impresarul ne dădea lista cu itinerariul (vezi pozele de mai sus). Acesta cuprindea zeci de localitați în care urma să concertăm.

Ne pregăteam în grabă bagajul și de multe ori uitam să ne luăm la noi cele mai importante lucruri.

De obicei, ne strângeam că să plecăm undeva pe la Piața Unirii, lângă Mitropolie. Acolo ne aștepta un autocar vechi care avea tot timpul probleme tehnice și te lăsa în drum când iți era lumea mai dragă.

La ora 9 era stabilită plecarea… Credeți că ajungea cineva la acea oră? Nu! Ajungeam să plecăm peste 2-3 ore, în mare grabă deoarece pe seară trebuia să ajungem în orașul unde aveam spectacol.

Șoferii ( Nea Sandu sau Nea Gogu) de cele mai multe ori se supărau pe noi, se jurau că este ultima data când mai merg cu noi încercând să ne grăbească că să putem ajunge la timp.

La fel și impresarul nostru Nea Sfetcu(RIP) care era mai slobod la gură, ne făcea în fel și chip.

Țin minte că avea o geantă Diplomat și de fiecare dată când îl supăram, arunca cu ea după noi.

Aceasta de multe ori se desfăcea iar conținutul se împrăștia pe tot trotuarul. Ne amuza enorm acest lucru și tot timpul  îl tachinam pentru a se enerva.

Noua nu ne păsa, mergeam prin magazine să facem cumpărături pentru drum, mai găseam câte ceva interesant unde pierdeam timpul.

Acum îi înțelegem că era greu să faci față atâtor oameni, toți adormiți, uituci, nepăsători și puși pe glume. Eram prea mulți ca să putem fi stăpâniți.

Eram vreo 15 oameni care plecam, noi cei din trupă, Naste, Vali, Marian, Cristian, dansatorii, prezentatorul, ceilalți soliști, plus stafful care ne însoțea.

Erau momente frumoase, cu toții eram fericiți. Am avut multe amintiri frumoase petrecute alături de ei: Matinca Costea (prezentator), Cornel Bostănaru (solist vocal), Gină Ghițău, Cerasela (dansatoare), Nea Radu(sonorizare) Daniel Banu zis Banană (organizator) omul descurcăreț și bun la toate și mulți alții , oameni foarte frumoși, despre care nu avem decât cuvinte de recunoștință.

Cam așa începea prima zi de turneu. Gata, plecăm la drum!

În autocar începea distracția, ne alegeam locurile, începeam să cântăm, unii încercau să doarmă, dar nu prea aveau curaj deoarece eram puși pe glume proaste, jucam carți, table, iar câteodată pentru atmosferă mai desfăceam și o sticlă de alcool.

Drumul era lung dar nu știam când trece timpul. În sfârșit, când ajungeam în oraș, mergeam prima dată la sala unde aveam spectacolul.

Când oprea autocarul în fața sălii, oamenii se adunau foarte repede să ne vadă. Erau curioși să vadă cum arătăm, cei mai îndrăzneți veneau să le dăm autografe, să intre în vorbă cu noi, să ne cunoască.

Eram obosiți dar ne bucuram și ne simțeam bine, iar ei erau fericiți că au reușit să ajungă la noi.

Ajungeam în sfârșit și la hotelul unde eram cazați și începeam să ne pregătim pentru spectacol.

Prima zi era ce mai obositoare. De obicei, primul spectacol începea la ora 18, iar cu o jumătate de oră înainte noi mergeam că să facem sonorizarea.

Până să înceapă spectacolul căutam un bar sau o terasă unde să punem la punct ultimele detalii. Mergeam la terasele acelea cu mese din plastic și flori artificiale agățate peste tot.

Proprietarii teraselor ajungeau imediat acolo, foarte mândri și încântați, ne aranjau mesele în așa fel încât să fim cât mai vizibili. Ne serveau cu tot ce aveau mai bun, iar oamenii se îmbulzeau să ne vadă.

Când începeam spectacolul, din sala plina până la refuz se auzeau ropote de aplauze și urale.

Aveam un sentiment colosal, ceva greu de exprimat în cuvinte. Pe chipul lor se citea fericirea faptului că suntem acolo printre ei. Pentru o țară recent ieșită din comunism, muzica noastră era printre puținele moduri de distracție.

La fiecare melodie oamenii cântau o dată cu noi, iar la finalul spectacolului trebuia să fugim practic de pe scenă deoarece spectatorii ne luau cu asalt.

Nu reușeam să le stăpânim trăirile și bucuria pe care o produceam cu melodiile noastre. Spectacolul se încheia și ne simțeam ușurați și fericiți.

Acum urma să facem „sinteza zilei”. De obicei „dezbăteam” subiectul până spre dimineață, într-o discotecă, restaurant sau bar unde eram invitați cu toții de către patronul locației respective și unde se adunau majoritatea persoanele influente din acel oraș.

Timpul se scurgea rapid, iar noi ne retrăgeam discret în camerele de hotel. Urma o noapte de somn liniștit, cu vise plăcute în așteptarea următoarei zile la fel de „monotonă”.

Ne trăiam celebritatea ca niște adevărate staruri de muzică. A fost o perioadă nebună pentru trupa de muzică Albatros, cu concerte, bani, distracţii și petreceri fără număr.

 Nu conştientizam succesul pe care îl aveam. Eram copii, nici nu ştiam pe ce lume trăim.

Ne permiteam să facem tot ce ne trecea prin cap. După concerte nu dormeam, stăteam la petreceri până dimineaţa.

De cele mai multe ori nu ne mai primeau în aceleaşi hoteluri. Nu eram chiar cuminţi. Nu mai dormea nimeni în hotel. Uneori făceam grătare în cameră direct pe podea

„Am fi câştigat mai mult dacă eram mai tupeişti"

 

Albatros a dat lovitura cu celebra melodie „S-a mărit armata“, care a devenit un imn pentru cei care făceau stagiul militar.

De la o piesă s-a ajuns la un album. După atâta succes, trupa de muzică Albatros a rămas şi cu multe regrete.

Cel mai apăsător gând a fost conştientizarea faptului că am fi putut să fim foarte bogați, dacă știam să ne vindem mai bine.

Au profitat şi s-au îmbogăţit mulţi de pe urma succesului nostru. Așa se întâmplă de multe ori în viață.

Poate că ar fi trebuit să fim mai tupeişti, am fi avut mai mult de câştigat din punct de vedere financiar. „Caseta cu Albatros era cea mai ieftină distracţie pentru oameni“

Trupa de muzică Albatros are multe amintiri de prin miile de concerte susţinute în cei peste 30 de ani de carieră.

Cei care au prins muzica anilor ’90 îşi aduc aminte standurile cu casete de la Unirii, erau zeci la rând. Toţi aveau aceeaşi piesă pe care o derulau şi o puneau la infinit.

Ne aducem aminte acei ani în care muzica noastră se vindea în standurile de muzică de la magazinul Unirea. Mergeai pe trotuarul din fața magazinului și la toate tarabele se auzea aceeaşi melodie, a celor de la Albatros.

Este imposibil să nu te lovească vreo nostalgie când îţi aminteşti de acele vremuri sau de acele melodii.

Toate au în spate o poveste şi un parfum din acele vremuri. Dacă le-ai auzi acum, cu siguranţă ar năvăli peste tine nişte amintiri. Pentru mulţi români, muzica trupei Albatros a fost supapa de refulare pentru perioada gri pe care o traversau.

Caseta cu Albatros era cea mai ieftină distracţie şi pe mulţi i-a ajutat să mai uite de greutăţi şi neajunsuri.

"Anii au trecut, iar trupa de muzică Albatros s-a schimbat odată cu timpurile"

Pentru noi a fost semnalul că trebuie să aducem schimbarea cerută de evoluţia publicului şi a muzicii.

Am înțeles că este necesar să oferim oamenilor un spectacol adaptat la cerințele de acum, care să ofere calitate și genuri muzicale cât mai diverse, încât să acopere în totalitate un eveniment la care suntem invitați să participăm.

Am adus în trupă noi membrii, voci tinere care prin energia lor reușesc să creeze o atmosferă fantastică. Am reușit să îmbunătățim dotarea tehnică cu aparatură de ultimă generație.

Toate aceste shimbări nu se puteau face fară o susținere tehnică adecvată.

Pentru a putea pune în valoare talentul și dinamica trupei, am îmbunătățit dotarea tehnică cu aparatură de ultimă generație.

În acest proiect am reușit să dezvoltăm datorită acestor tineri muzicieni extrem de talentaţi şi pasionaţi, un repertoriu complet, de la muzică instrumentală la muzică uşoară românească şi internaţională, de la pop-rock şi etno până la muzică populară.

Pentru noi a fost semnalul că trebuie să aducem schimbarea cerută de evoluţia publicului şi a muzicii.

Oferim oamenilor un spectacol adaptat la cerințele de acum, care să ofere calitate și genuri muzicale cât mai diverse, încât să acopere în totalitate un eveniment la care suntem invitați să participăm.

La fiecare eveniment trupa de muzică Albatros dă viață melodiilor preferate de voi, astfel încât veți fi uimiți de entuziasmul invitaților care  nu vor înceta să profite de fiecare moment al petrecerii.

Niciodată nu uităm că este extrem de important să luăm în considerare vârsta oaspeților. Nimeni nu trebuie să se plictisească la petrecere, acesta este misiunea noastră.

Pentru generația mai veche, repertoriul formației include hituri din anii 80, 90, iar pentru generatia tânără avem pregătite cele mai actuale melodii de top.

În toată cariera noastră ne-a preocupat în mod deosebit satisfacția tuturor invitaților. Personalizăm întotdeauna repertoriul împreună cu clientii noștri la fiecare eveniment unde suntem invitați să cântăm.

În acest fel ne asigurăm că toate persoanele prezente la eveniment se vor simți extraordinar de bine , ascultând cu plăcere muzica pe care trupa de muzică Albatros o interpretează.

Întodeauna distracția oferită de formația de muzică, este amintirea care rămâne în sufletul tuturor invitaților.  Acesta este scopul nostru după care ne ghidăm întotdeauna.

Pentru a ne atinge acest scop, am adus alături de noi tineri muzicieni deosebit de talentați. Tinerii noștri colegi din trupă au voci tinere și puternice, care prin farmecul și energia lor incredibile reușesc să creeze o atmosferă formidabilă la evenimentele unde suntem invitați să participăm.

În acest proiect am reușit să dezvoltăm datorită acestor tineri muzicieni extrem de talentaţi şi pasionaţi, un repertoriu complet, de la muzică instrumentală la muzică uşoară românească şi internaţională, de la pop-rock şi etno până la muzică populară.

Toate aceste shimbări nu se puteau face fară o susținere tehnică adecvată. Pentru a putea pune în valoare talentul și dinamica trupei, am îmbunătățit dotarea tehnică cu aparatură de ultimă generație.

pentru colaborări la evenimente, vă rugăm să ne contactați

Contactează Trupa de Muzică Albatros

Telefon: 0765.500.310

Contactează Trupa de Muzică Albatros

Telefon: 0765.500.310

Leave a Comment